Secrete din muntii bucegi

Acum trei ani a aparut pe piata o carte scrisa de Radu Cinamar si intitulata "Viitor cu cap de mort". Acolo se dezvaluie faptul ca in muntii Bucegi ar fi fost descoperite de catre satelitii Pentagonului mai multe tunele si incaperi "secrete" care nu aveau nici o comunicare cu exteriorul. O echipa speciala de tehnicieni romani si americani au forat muntele pentru a ajunge la acele incaperi si au desoperit ca aceastea ascund niste "aparate" extrem de sofisticate care consimt vizualizarea intregului trecut al omenirii. De asemenea, locul respectiv este legat prin niste tunele imense de alte locatii "sacre" de pe pamant (Tibet, Egipt, Irak, Mongolia si Centrul Pamantului). Se spune ca actiunea a avut loc in 2003 si este supravegheata de un departament secret al SRI, numit "Departamentul Zero", care se ocupa in special de cercetari in paranormal. Ati mai citit careva dintre voi cartea? Ce parere aveti despre probabilitatea de a exista asemenea "instalatii" capabile sa genereze holograme care sa-ti infatiseze in timp "real" fapte din trecut?
Daca vi se pare oarecum indrazneata intentia autorului, va citez un simplu paragraf...
"Minţile celor mai mulţi oameni sunt slabe şi nepregătite să se confrunte cu anumite realităţi şocante. Pentru a suplini acest neajuns, ei adoptă în cele mai multe dintre cazuri o atitudine arogantă şi ironică în ceea ce priveşte domeniile „interzise", adică cele care se află la limita dintre materialitate şi planurile subtile ale Creaţiei. Necredinţa lor maschează de fapt lipsa voinţei de a cunoaşte, care la bază are un profund sentiment de frică faţă de necunoscut. De multe ori ei caută să se amăgească, atât pe ei înşişi cât şi pe cei din jur, afirmând că dacă vor asista la demonstraţia unei puteri paranormale, care să nu fie o înşelătorie, vor crede imediat că omenirea înseamnă cu mult mai mult decât universul fizic. Experienţa a arătat că în cazul unei astfel de demonstraţii şocul pe care îl suferă o minte nepregătită este adeseori prea brusc şi puternic pentru nivelul ei redus de înţelegere, în general vorbind, spectatorul unor astfel de demonstraţii urmează două căi posibile: fie neagă în continuare, chiar vehement, ceea ce tocmai a solicitat şi apoi a văzut cu propriii lui ochi, degenerând chiar, câteodată, în veritabile crize de isterie; fie recurge la o acceptare formală de moment, care în realitate este lipsită de convingere lăuntrică. Această acceptare va fi de altfel înlocuită cumplit de repede cu vechea necredinţă, ca un zid de protecţie psihică în faţa a ceea ce nu poate fi înţeles sau care i-ar putea tulbura rutina zilnică a unei vieţi anoste."